Plafonul de deductibilitate de 30% la vânzarea de creanţe, introdus în 2018 de Codul Fiscal, a pus instituțiile financiar bancare în situaţia de a renunţa la vânzarea creanţelor neîncasate către firme specializate de recuperări creanțe. Motivul este că venitul pe care l-ar realiza din procesul de vânzare nu acoperă efectul fiscal al plafonului de 30% în ceea ce priveşte deductibilitatea pierderilor din cesiunile de creanţe la calculul impozitului pe profit. Cu alte cuvinte, această activitate devine ineficientă sau poate aduce chiar pierderi. În aceste situaţii, costurile fiscale şi de tranzacţie pot depăşi veniturile.
Practic, dacă un creditor decide să renunţe la o creanţă, beneficiază de deducerea integrală a pierderii, dar dacă vrea să recupereze o parte, trebuie să scoată bani în plus „din buzunar”. Efectele negative ale acestei neconcordanţe în tratamentul fiscal se vor vedea cu adevărat în viitorul apropiat, când multe companii care vor avea nevoie să apeleze la operaţiuni de finanţare a fluxurilor de numerar pentru facturi neîncasate vor constată că trebuie să suporte un cost fiscal semnificativ. În plus, această limitare va afecta şi băncile comerciale, care se vor confruntă cu credite neperformante în creştere după expirarea amânării plăţii ratelor.
Tocmai aceste restricții fiscale au determinat apariția unui nou serviciu, respectiv serviciul de management/servisare a portofoliilor de creanțe. Echipa de profesioniști ai CDS oferă servicii de colectare printr-un contract de mandat (creanță rămâne a clientului), dar acesta mandatează compania noastră să-i serviseze creanțele și să recupereze datoriile de la terți, în baza contractului de mandat. Practic, compania externalizează serviciul de recuperare a creanțelor către specialiști.
